De ce blog?

M-a stârnit un prieten să deschid acest subiect într-o discuţie despre un post anterior.

În România ideea de blog începe să fie înţeleasă ca un trend pentru că marea masă este influenţată puternic de ceea ce se spune în media. Însă nu am să pun accentul pe controversele dintre jurnalişti şi bloguri. Le cam cunoaştem cu toţii.

Însă,de ce blog şi nu discuţii continue pe messenger? De ce blog, şi nu comunitatea hi5 sau Facebook sau care o mai fi ?

Nevoia de comunicare o regăsim oriunde,în orice situaţie. A devenit un lucru atât de complex,care poate fi realizat în atâtea moduri încât nu prea ne mai dăm seama dacă interacţionăm cu oameni sau cu un monitor şi o tastatură. Cred că reuşim să ne definim singuri ideea de iluzie a dialogului.

La noi, acest concept de blogging încă e în formare. Deocamdată e o invazie de pagini personale care , la un moment dat, printr-un browsing serios,încep să le găsească pe cele de profil, pe cele care într-adevăr sunt scrise bine. Iar de aici, reies două posibilităţi : fie apare mania copierii ideilor, a subiectelor atât de discutate si rediscutate , din simplul motiv de a-şi ridica numărul de vizitatori , fie se începe o documentare mai serioasă , încercând să se formeze un stil propriu învăţând de la cei mai buni.

Totuşi,am fost încântată să văd că oamenii care practică această ‘meserie’ de un anişor şi, îşi conturează blogurile cu articole de interes propriu, dând astfel o tentă superbă de personalitate, de originalitate.

Blogul e exact reflexia ta, a ceea ce ai tu în căpşor, cel care te forţează să scrii din ce în ce mai bine pentru că apelează constant la orgoliul tău.

Nu e o poză cu versuri aiurea dedesubt, nu e un mesaj oarecare, eşti tu.. într-o comunitate extraordinar de vastă. Sunt idei, sunt gânduri, sunt încercări de schimbare. Şi partea cea mai frumoasă o regăseşti în reply-uri sau commenturi deştepte: susţineri şi critici constructive, distractive sau nu, dar care întotdeauna se menţin la un anumit nivel.

Şi că tot vorbim de diferenţieri şi chestii, ştiaţi că blogurile au pornit revolta împotriva tâmpeniei în genere? De la lucruri mici , gen scris a la messenger : “tz”, “sh” şi prescurtări de genul, la comunităţi şi întâlniri menite să promoveze lucruri cu adevărat importante, în majoritate legate de cultură.

Mă gândesc dacă nu cumva or să reuşească la un moment dat blogurile să evolueze atât de frumos, încât să ajungă “câinele de pază” a tot ceea ce înseamnă inteligenţă,diversitate,capacitate de analiză,putere de exprimare. Ar fi genial!