Friend talk

Mă întreba cineva zilele trecute cum doamne găseşti un prieten adevărat (m,hai să tăiem adjectivul)..sau dacă îl găseşti,cum îl ţii aşa aproape de tine,ca să ştie că înseamnă mult pentru tine?

M, not the expert on this, însă toată această poveste nu e ca la loterie : ai sau nu noroc. Sunt multe lucruri de luat în considerare (şi nu,nici nu ajungem la formule de analiză matematică). Presupun că totul se bazează pe propriile noastre alegeri, ca şi multe alte lucruri de altfel,însă nu o să intru în astfel de detalii.

Fie că îţi place sau nu, indiferent care e persoana aia căreia tu ii dai titulatura de “prieten”, va fi întotdeauna sincer/ă. Într-o lume în care bîrfa e la modă şi toată lumea te pupă-n fund numai când are nevoie de tine, bucură-te când mai vine cîte un astfel de şoc, e tot spre binele tău şi până la urmă nu e spus niciodată cu răutate.

Nu o să îţi poată fi întotdeauna alături şi nu va ghici în stele când ai nevoie de el/ea , aşa cum apare prin minunatele poveşti (deţine şi el/ea o viaţă, remember?). Dar va fi persoana care te va suna la sfîrşitul zilei, o să îţi aducă un zâmbet atunci când ai nevoie,o să aibe răbdare când tu faci pe nebunul/a… va fi omul care va aştepta, o să vadă cum te aşezi lângă el de fiecare dată când ai făcut vreo boacănă sau ai probleme şi o să spună “I’m listening”. Iar partea cea mai frumoasă este că într-adevăr te ascultă..şi zâmbeşte când te umplii de nervi numai ca să te facă şi pe tine să râzi.

Ei,acum vine the tricky part…şi anume,încrederea. Nu vă apucaţi de “testat” persoana de lângă voi. E om,nu jucărie. Acest lucru vine cu timpul,după ce ajungi să cunoşti omul,îl vezi în situaţii concrete..şi mai ales, nu se oferă oricum. Dacă ar fi să o iau personal,întreg acest..m..concept… e a naibii de complex şi la mine durează.MULT! Poate e un rezultat al faptului că m-am ars de câteva ori (rar ,dar bine!), poate a faptului ca îmi place să ţin mult la cineva şi să îi acord toată atenţia mea.. oricum, pînă acum persoanele în care am încredere nu depăşesc degetele (de la mîini). Şi sincer mi-e mai bine aşa.

La toate astea se adună bineînţeles respectul…absolut de nelipsit. Pentru orice face acel om, pentru ce visează,pentru ce îşi doreşte,pentru ce luptă, pentru cuvintele deştepte,pentru alegerile lui… îl respecţi. Nu ai aşa ceva…se duce vraja.

O ultima notă, că nu vreau să lungesc..nu visaţi la omul perfect, nu există aşa ceva…şi dacă ar fi,v-ar enerva la culme! (omul cu toooate răspunsurile şi cu toootul pus în ordine…come ooon!that’s not living!)

Oh,and PPS : va fi prietenul vostru atunci cînd veţi fi şi voi unul pentru el!